null blog

Respectiv România, sau ţara lui Dracula. Toate trupele expirate vin acum să concerteze la noi: mumia lui Ozzy în reluare, Aerosmith care n-au mai scos album nou de dinainte de 9/11 (probabil că sunt prea ocupaţi cu drogurile), Rolling Stones (de fapt Rolling Stoned ar fi mai corect). Iron Maiden au descoperit că mai există şi alte oraşe înafară de Bucureşti în ţara noastră, asta după ce ameţitul ăla de Blaze Bayley a confundat mai sus amintita capitală cu Budapesta. L-au şi dat afară după turneul ăla, că era cam puşcat. Lake of Tears au cântat în scârbă. Chiar a apărut, la scurt timp după concert, o glumă care suna cam aşa: “Cum ţi-a plăcut concertul Celelalte Cuvinte?” (trupa respectivă cântase în deschidere şi a sunat mult mai bine).

Dacă veneau careva imediat după ‘89 mai ziceam. Atunci mai erau încă pe val. De AC/DC şi Metallica nu comentez nimic pentru că au fost primele trupe, alături de Pantera şi Black Crowes care a mers să concerteze la Moscova imediat după căderea URSS. Asta era în septembrie 1991.

Îşi aminteşte cineva care a fost prima trupa din vest, încă pe val, care a concertat la noi imediat după ‘89? Eu nu.

“Ce-ai căutat în Siberia? Sport extrem? Uite aici sport extrem – închisoarea rusească!”

Am terminat de citit cartea lui Walter, Totul e bine când se termină prost. A fost captivantă, deşi la început credeam că îmi va fi greu să citesc ceea ce este în mare măsură un fel de jurnal din puşcărie. Probabil că ar fi o lectură interesantă pentru oricine intenţionează să călătorească prin Rusia – chair dacă nu tocmai până la Vladivostok, într-o Dacie răblăgită, însoţit un coleg pe care îl cunoşti destul de sumar şi de nişte urmăritori obscuri care-ţi dau constant târcoale. Este o carte despre cum poţi ajunge în închisoare dintr-o glumă proastă, acuzat fiind de “furnizare de false informaţii teroriste”, despre cum e viaţa pe-acolo şi cum poţi să o iei razna crezând că totul este o farsă.

Iubesc ploaia,
ce-ncreţeşte oaia
şi-alungă maneliştii-grătăriştii
de prin diverse locuri,
înapoi după blocuri.

Critical Mass vineri, 11 iunie, ora 17*, în faţa bisericii Sf. Mihail.

Pedalez, deci exist – un mesaj prietenos adresat şoferilor, partenerii noştri în trafic.
Vino şi tu să pedalăm împreună!

* Celor care lucrează până la ora 17 le acordăm sfertul academic.

Mulţumim Mariei Surducan pentru afiş – disponibil în format PDF pentru a fi descărcat, listat şi afişat unde doriţi voi.

Am aparatul foto la gât. Îs rupt de foame, proaspăt venit de la ceva instalare, în faţă la ceva patiserie. Îmi iau ultimul foietaj cu brânză sărată, că doar e frumos să te murdăreşti pe bluză cu firmituri şi să mai aibă şi vrăbiile ce mânca. Zic merci la tanti şi plec. Mă opreşte unu. Şapcă cu cozoroc, geacă de blugi ponosită, bicicletă semi-puşcată de oraş, plase de supermarket, pline cu nu-vreau-să-ştiu-ce, agăţate de ghidon. Mă întreabă în engleză dacă vorbesc limba respctivă. Da, o vorbesc. Zice că nu are loc de muncă, că îi e foame sau aşa ceva şi-mi arată nuştiuce tatuat sau scris cu pixul pe mână. Probabil textul. Îi dau doi lei să-şi ia o plăcintă sau ceva. Plec. Îm momentul imediat următor, îmi dau seama că nu sunt turist străin, respectivul nu voia indicaţii despre cum să ajungă la gară, că probabil nu voia nici de mâncare, ci de băut şi mai ales că m-o făcut. Să-i fie de bine.

The Dutch have always been smart when it comes to saving energy and cooking is no different. The Dutch oven is a practice of preparing your food in an energy-efficient manner. You basically bring your food to boil for about 15 to 30 seconds with the lid on the pot. Then you turn off your stove and you keep the pot hot, lid on, with some sort of thermal insualtion around or at least underneath it. The insulation is especially useful for outdoor cooking, during trips, for food that doesn’t need a lot of boiling. It’s also very useful during regular cooking if you want to save energy, avoid frying the food on the bottom of the pot and prevent the contents of the pot from boiling over. I have tried it at home with pasta, no insulation whatsoever, and it works great. Next time I shall try to reproduce the experiment with rice.

Thank you Roger Caffin for the tip.

“Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni a anunţat că impactul economic al crizei cauzate de norul de cenuşă vulcanică asupra societăţilor în domeniu va afecta mai grav bugetele companiilor decât atacurile teroriste din SUA de la 11 septembrie 2001. Potrivit datelor oficiale pierderile directe se ridică la un milliard de euro.” (sursa: brasovultau.ro)

Sunt foarte distractive cifrele acestea. De unde provin ele? Foarte simplu: ei au socotit cât trebuiau sa caştige în mod normal dacă nu erupea vulcanul şi au scăzut din asta cât au câştigat de fapt ţinând avioanele mai mult la sol decât în aer, de unde rezultă, aţi ghicit, “pierderi de un miliard de euro”. Un amărât de vulcan fumegând i-a prevenit timp de două săptămâni pe omuleţii plini de probleme, majoritata legate de hârtii verzi, să se deplaseze. Totodată a încetinit puţin circulaţia hartiilor verzi sau a provocat redirectarea lor spre alte buzunare.

Walter Ghidibaca îşi lansează pe 16 aprilie cartea despre excursia sa la Vladivostok, excursie încheiată cu o glumă, o arestare, o condamnare şi 8 luni de puşcărie în Rusia. Povestea este cât se poate de adevărată. Mai multe citiţi pe blogul lui.

A scris şi Adi Dohotaru despre asta.

Mă folosesc de prilejul sărbătorilor de Paşti pentru a vă reaminti că prietenul nostru Sorin Barbos încă mai are nevoie de ajutorul vostru. Viaţa e plină de surprize, inclusiv din cele nefericite. Mai simplu de atât nu ştiu cum s-o spun.

As an inflating soap bubble that will eventually go poof!